În smerenia Lui judecata I-a fost luată

Credința ne cere să avem gândul lui Hristos și să urmăm smerenia Lui, nu dorința lumii de înălțare. Domnul Isus nu a căutat favorul oamenilor, ci a lăsat să se împlinească voia lui Dumnezeu. În smerenia Sa, judecata I-a fost luată. Exemplul Lui ne cheamă să învățăm a gândi ca El și să judecăm după cum auzim. De aceea, avem nevoie de veghere: ispita poate veni prin oferte atrăgătoare, care par bune, dar care ne pot amăgi.

Filip și apostolii L-au propovăduit pe Hristos, nu pe ei înșiși, fără să strice Cuvântul lui Dumnezeu. Isus este chipul Dumnezeului nevăzut, iar lumina Evangheliei Îl face cunoscut și alungă întunericul. Scopul propovăduirii este formarea unor ucenici care să ajungă la maturitate și la asemănarea cu Hristos. Vestirea Lui trebuie, așadar, să fie însoțită de trăirea după exemplul Său. Ținta vieții creștine și a propovăduirii este aceeași: formarea chipului Domnului Isus în noi.

Așa cum Fiul împlinea voia Tatălui, credincioșii sunt chemați să împlinească voia lui Hristos. Nu Cuvântul trebuie adaptat părerilor noastre, ci noi trebuie să ne lepădăm de sine și să ascultăm deplin de El. Această ascultare este necesară și în împrejurările dificile din familie sau din relațiile apropiate. Tocmai acolo trebuie trăită învățătura pe care o vestim, fără să lăsăm deoparte exemplul Domnului Isus.

Îndelunga răbdare se cultivă prin meditație zilnică, prin învățarea și practicarea învățăturilor Lui. Mânia și clevetirea țin de omul vechi și trebuie înlocuite cu bunătate, smerenie și îndelungă răbdare. Învățătura din Matei 5 ne cheamă să renunțăm la răzbunare și la duhul de împotrivire față de cel care face rău. Nici disciplinarea copiilor nu justifică mânia. Și în această relație trebuie aplicată învățătura lui Hristos, nu puse deoparte cerințele ei.

Îndelunga răbdare este roada Duhului și trebuie căutată ca o comoară. Ea se învață și se practică, iar încercările arată dacă lecția a fost însușită. Acestea sunt asemenea unor examene: descoperă dacă am învățat să răbdăm și dacă am pus în lucrare ceea ce am învățat. Când eșuăm, lecția trebuie reluată. Răbdarea trebuie să-și desăvârșească lucrarea în noi, pentru a ajunge la îndelunga răbdare a Domnului Isus. Nu este suficient să cunoaștem învățătura; suntem chemați să o practicăm în situațiile prin care trecem.

Îngrijorările vieții înăbușă însă Cuvântul și îl fac neroditor, împiedicând rodirea Duhului. De aceea, vegherea privește și această primejdie, nu numai ofertele atrăgătoare prin care poate veni ispita. Fiecare are lipsuri în privința îndelungii răbdări și trebuie să vegheze pentru a nu pierde această lucrare a Duhului. Învățarea, practicarea și reluarea lecției după eșecuri țin de cultivarea răbdării pe care suntem chemați să o căutăm.

Chemarea rămâne aceea de a urma smerenia Domnului Isus și de a împlini voia Lui. În familie, în relațiile apropiate și în încercări, lepădarea de sine și ascultarea deplină trebuie să însoțească mărturisirea credinței. Propovăduirea lui Hristos și trăirea după exemplul Lui urmăresc formarea unor ucenici maturi, în care să se vadă asemănarea cu El. Îndelunga răbdare, bunătatea și smerenia fac parte din această lucrare a Duhului, pentru care fiecare este chemat să vegheze.